Nu sant !

  Nu sunt aşa cum par că sunt –
Un chip de sfântă înrămată
Cu fir de-argint în păr cărunt,
De lumea-ntreagă admirată.
Nu sunt aşa cum mă vedeţi...
Un ,,eu” ascuns îmi poartă chipul.
Eu ştiu că sfântă mă credeţi,
Dar relele mi-s cât nisipul.
Nu sunt aşa cum aţi crezut –
O stea în noaptea fără stele...
Sunt ca luceafărul căzut;
Doar voi mă puneţi între ele.
Nu sunt aşa cum aţi visat –
Un dor ce-şi leagănă iubirea...
Sunt un suspin care-a lăsat
În urma lui neprihănirea.

Nu sunt aşa cum mă doreaţi –
Surâs de-albastru în privire...
N-aveţi acum ce s-admiraţi,
Sunt doar o umbră de iubire.
Nu sunt aşa cum vreţi să fiu –
Un zâmbet sfânt de paşnic înger...
Sunt plâns de umbre...sidefiu,
Întors spre rana-n care sânger...
... Nici cum ai vrea Tu, Doamne, nu-s –
Copil ce-aşteaptă joc de îngeri
Visând doar flori şi fluturi Sus
Uitând de of-uri şi de plângeri...
Fă o minune, Domnul meu!
Întoarce-mă-n sfântă pruncie...
‘Noieşte-mi chipul dup-al Tău
Ca să-l păstrez şi-n Veşnicie.