Sfantul Mormant

Bucurati-va neincetat

Lumina faptelor bune

Bucurate Marie, cea plină de har,

Domnul este cu tine,

binecuvântată eşti tu între femei,

şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu,

roagă-te pentru noi, păcătoşii,

acum şi în ceasul morţii noastre.

Amin.

Cu tot sufletul si simtirea mea ma rog la tine Maica

sa ne asculti ruga si sa ne iubesti

Caci la tine sufletul nostru gaseste alinare

Inconjoara-ne cu harul si dragostea ta fara de sfarsit

Si acopera-ne cu preasfantul tau Acoperamant

Binecuvanteaza-ne ochii ca ei sa vada Lumina

Binecuvanteaza-ne gura ca ea sa rosteasca Adevarul

Binecuvanteaza-ne miinile ca ele sa faca Voia Domnului

Preasfanta Maica Pururea Fecioara Maria

Te slavim in vecii vecilor Amin

Pace, Lumina si Iubire !

Iubiti pe Maica PREACURATA cu tot sufletul!

2

0

i

Iar cand Dumnezeu inchide o usa, El deschide o fereastra..

Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

Sfantul Serafim de Sarov »

Cand Dumnezeu inchide o usa, El deschide o fereastra

Uneori cuvintele raman intre cer si pamant, pentru ca ingerii sunt atat de aproape, incat nu ii mai auzim. Si ne este atat de greu sa ne mai ascultam chiar si pentru o clipa, pentru ca ne ascultam doar gandurile …

“Iarta-ma!!! Te iubesc! Sufletul meu, iarta-ma, te iubesc!” … stiu ca spunand aceste cuvinte in cateva secunde vor curge lacrimi din suflet, cele mai pure lacrimi… Imi doresc ca acele lacrimi sa aiba puteri magice, sa aiba puterea de a sterge toata durerea din suflet! Si ceva se schimba, in acel moment, o alta privire, o usurare… Am constientizat profund durerea, in cele mai diverse forme ale ei, din momentul in care am inceput sa fac terapie, ma gandeam ca nu sunt pregatita, ca nu am experienta maestrilor mei, insa ceva mai presus decat mine mi-a dat curaj, rabdare si intelegere. Minte, trup si spirit fiecare separat si toate impreuna. Atat de complexa aceasta minune a Creatiei, Omul!

Sufletul sufera si se fragmenteaza, iar fiecare parte, poarta o rana care daca nu se va vindeca in timp va crea nefericirea si nu se va putea vindeca … decat constientizand iubirea ….. iertand. Pentru ca iubirea face minuni, dar iertarea vindeca.

Iar cand Dumnezeu inchide o usa, El deschide o fereastra..

De tine se bucura toata faptura!

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai tare pe Maica Domnului ! Auziti cum lauda Biserica pe Maica Domnului ? Scaun de Heruvimi, Fecioara. Ai auzit axionul Marelui Vasile ? Ati auzit " ca pantecele tau mai desfatat decat cerul a lucrat !" Comoara si vistieria tuturor darurilor Duhului Sfant a fost Maica Domnului !

Prin Maica Domnului, Dumnezeu S-a pogorat pana la noi si firea noastra s-a ridicat pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, pana de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatal. Firea cu care este imbracat Hristos astazi, adica firea omeneasca fara de pacat, a luat-o din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului.

Iata, ea este scara lui Iacov pe care, ai vazut, se pogorau si se suiau ingerii lui Dumnezeu, pe care a vazut-o Iacov cand dormea, cand mergea spre Laban Sirianul. Ca Dumnezeu S-a pogorat pe aceasta scara prin intrupare pana la noi, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale Fecioarei Maria si a ridicat firea noastra pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, de unde era cazuta toata firea lui Adam in fundul iadului, cu toti patriarhii si proorocii.

Ia gânditi-va voi, daca o sfânta icoana a Maicii Domnului, facuta de un pictor, este asa de frumoasa, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu câte sase aripi, care îi cânta Maicii Domnului imnuri, si cântarile cele dumnezeiesti, oare ce limba le poate grai? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântari, care nu este cu putinta omului a le vorbi. Pâna la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lânga Sfânta Treime! (preluare dupa pr. CLEOPA)

http://www.crestinortodox.ro/cantari-biserices...

,,Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine.”

Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniştească omul - lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu avem unde sta peste noapte ?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară ? “Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine.”

“Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine.”
Sfântul Vasile cel Mare

Pacatul minciunii

Domnul Hristos ne spune că: “Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. În cuvintele pe care le rostim zi de zi se află toată experienţa noastră de viaţă, toate acumulările noastre, toate trăirile noastre, toate bucuriile şi suferinţele noastre, mai simplu spus în cuvintele noastre ne exprimăm starea interioară sufletească. Ne putem da seama de starea sufletească a unui om din cuvintele pe care rosteşte.
Cel ce vorbeşte blând şi calm cuvinte alese şi frumoase fără a jigni şi fără a judeca pe cineva acela este un om plin de harul lui Dumnezeu, un om care se roagă des lui Dumnezeu, un om care-l are în suflet pe Iisus Hristos. Iar dimpotrivă, un om care vorbeşte repede, răspicat, ţipând şi vorbind urât celor din jur este un om departe de Dumnezeu, un om necuviincios.
Acum, putem să ne gândim cum este oare ? un om care minte, pentru a ascunde păcatul sau, sau pentru motive egoiste sau pentru alte motive.
Omul mincinos nu este un apropiat a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are nimic de ascuns, nu este unul care-l are pe Hristos în inimă căci daca l-ar avea, precum Sfântul Apostol Pavel, ar grăi tainele lui Dumnezeu, ar lumina pe cei din jur cu cuvântul său, iar bucura pe toţi, ar transmite bucuria harului lui Dumnezeu prin cuvântul său în inimile celor care aud.

Omul mincinos nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu-l iubeşte pe aproapele ca pe sine însuşi, n-a ajuns încă la desăvârşire ci încă este egoist, încă este plin de patimi, încă-şi mai doreşte bogăţiile şi slava acestei lumi; omul mincinos nu s-a smerit pe sine însuşi încă.
Aşa să ne gândim tot timpul, că dacă există vreo urmă de neadevăr în vorbele noastre înseamnă că încă nu-L avem pe Dumnezeu în inimă, pentru că harul lui Dumnezeu fuge de la cei ce păcătuiesc.
Asemenea să ne gândim că orice învoire la păcat este o minciună, este o slujire adusă diavolului, este o răutate îndreptată către toţi oameni, este o nedreptate.
În final pentru a concluziona trebuie să reţinem că minciuna este lipsa adevărului, este lipsa lui Dumnezeu din inima noastră.Dumnezeu e Tatal adevarului si satana tatal minciunii. Sa il alegem pe Dumnezeu ca Domn si Stapan al vietii noastre pacatoase .AMIN

PACATUL MINCIUNII-

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

6 ore in urma

Minţim pentru că ne e frică de consecinţele adevărului, minţim pentru a ne ascunde păcatele noastre. Minţim pentru că suntem egoişti şi păcătoşi. Minţim pentru că n-avem credinţă că Dumnezeu poate să aşeze lucrurile mai bine prin Adevăr decât putem noi prin minciună.
Minţim pentru că e mai comod, iar a spune Adevărul e mai dificil, pentru că spunând Adevărul Îl mărturisim pe Dumnezeu, şi unii l-au mărturisit pe Dumnezeu cu preţul sângelui, dându-şi chiar viaţa. Ne gândim că dacă vom minţi vom scăpa de consecinţele păcatului pe care-l ascundem sau ne gândim că protejăm pe ceilalţi prin minciună.
http://www.trilulilu.ro/stefankallos/c2251e811...
Dar minciuna în sine nu există, ci există cel care izvorăşte minciuna, adică diavolul, şi care nu ne protejează deloc ci dimpotrivă ne vrea răul sub faţa ascunsă a minciunii.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: “Nimic nu este mai slab decât minciuna
cu oricâte perdele ar fi ea acoperită. Aşa cum urcă, la fel de repede şi coboară.” A minţi înseamnă aţi pune încrederea în minciună, înseamnă a crede că minciuna te poate ajuta. A minţi înseamnă a crede că diavolul ne poate face mai mult bine decât Dumnezeu. Pe când dacă spunem adevărul, mărturisim chiar pe Dumnezeu, adică ne punem nădejdea că El care este Adevărul va aşeza lucrurile cel mai bine pentru toţi cei implicaţi în mrejele minciunii.
Comoditatea minciunii este una de moment căci apoi urmează consecinţele grave şi răsplata.
Pe când a spune adevărul te face liber. Când spui adevărul Îl laşi pe Dumnezeu să facă dreptate, să aşeze lucurile.
Când spui adevărul te smereşti, îţi recunoşti nimicnicia şi neputinţa şi recunoşti şi greşeala făcută, iar când minţi te mândreşti crezând că singur vei putea face lucrurile mai bine.
Ceea ce noi oamenii uităm câteodată este că Adevărul este întreg, iar poruncile lui Dumnezeu sunt un tot unitar, nu o listă în care pe unele le bifăm şi pe altele nu.
Primim gând mincinos atunci când credem că împlinim în mare parte poruncile lui Dumnezeu şi ne e îngăduit să călcăm alte porunci mai mici şi mai neînsemnate. Adevărul este Hristos Domnul, este Dumnezeu în Persoană, care este neîmpărţit şi nedespărţit.
Precum în linguriţă la Euharistie îl primim pe Hristos întreg tot aşa Adevărul este întreg, nu împărţit în porunci, precum nici Trupul Domnului nu este împărţit pe bucăţele în toate bisericile ci este întreg în fiecare biserică locală.
Nu putem mărturisi o parte din adevăr iar cealaltă parte să o ascundem sau să minţim. Nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona aşa cum ne zice Domnul Hristos.
Adevărul nu poate fi mărturisit parţial asta însemnând că nu ne e îngăduit să spunem minciuni, nici cât se poate de mici. Orice minciună este un pact cu diavolul, este o slujire orientată către cel necurat.

E greu să fii bogat… e apăsător… e stresant.

Bogaţii n-au linişte, n-au timp liber, nu se bucură de razele soarelui, de mirosul ierbii, de ciripitul păsărelelor dimineaţa… de zâmbetul unui copil.

E greu să fii bogat pentru că ai prea multe opţiuni şi trebuie mereu să alegi, cauţi mereu ce-i mai bun, vrei mereu să fii mai presus ca ceilalţi, eşti mereu în concurenţă “indirectă” cu aproapele tău mai mult sau mai puţin bogat ca tine.

Bogaţii cumpără, vând, investesc, administrează, conduc oameni, fac afaceri şi averea lor le dă impresia că raiul poate fi şi pe pământ. Aici poţi să ai de toate: casă, maşină, piscină, bijuterii, mâncăruri, băuturi, excursii şi multe altele… Dar Mântuitorul Hristos le atrage atenţie celor ce au bogaţii, aşa cum îi zicea bogatului din Evanghelie, pregătit să-şi bucure sufletul în toate averile pe care le adunase:

Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Omul adună totul în el. Toate experienţele, întâmplările şi sentimentele pe care le avem de-alungul vieţii ne schimbă personalitatea şi astfel adunăm totul în suflet, în inima şi în mintea noastră. Toate studiile, toate întâlinirile şi relaţiile noastre ne-au marcat felul de a fi şi asta se vede în comportamentul nostru.

Cine adună comori aici pe pământ nu ia nimic când pleacă dincolo. Alexandru Macedon, unul dintre cei mai mari şi mai puternici împăraţi ai lumii, când eră să moară, a poruncit să i se facă două găuri în sicriu pe undă să-şi scoată mâinile ca să arate tuturor că pleacă în lumea cealaltă cu mâinile goale, fără nimic, deşi avea un imperiu întins pe mii de kilometri.

Dar cine se îmbogăţeşte în Dumnezeu? De fapt, cum poţi să te îmbogăţeşti în Dumnezeu?

Eu m-am îmbogăţit cu felul de a fi a soţiei mele a ficei mele, stând aşa mult timp lângă ele, m-au schimbat. Ea mă ştie mai bine ca mama, mă simte doar dintr-un cuvânt, mă iubeşte şi mă sprijină mult.

Aşa e şi cu Dumnezeu, pe parcurs apare o relaţia personală între El şi tine. Vorbind mereu cu El şi cerându-i mai tot timpul ajutorul atunci începi să-L cunoşti pe Dumnezeu, atunci vezi cum îţi răspunde la cererile tale şi ce planuri are cu tine. Stând mai mereu pe lângă El, în Biserică şi oriunde mergi, începi să gândeşti ca El şi să te raportezi la alţii cum S-a raportat El la tine. Uşor uşor începi să-L imiţi pe Dumnezeu.

Pe zi ce trece Îl simţi mai prezent şi prezenţa Lui e mai bogată în viaţa ta. Sufletul tău îl simte mai real pe Dumnezeu aşa cum spune şi David: “Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.”

Când te îmbogăţeşti în Dumnezeu îl vezi mai bine pe Dumnezeu!

Cine are harul lui Dumnezeu în inimă nu duce lipsă de nimic, ci dimpotrivă e dispus să ofere din ce în ce mai mult.

Nu e bogat cel ce are mult ci cel ce are nevoie de cât mai puţin.AMIN

sursa [lumina faptelor bune]

Lumina faptelor bune

• Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta.
• Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat.
• Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.
• Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.
• Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte.
• Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam.
• Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.
• Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva.
• Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu.
• Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata.
• Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand stai in pat.
• Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.
• Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara.
• Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos.
• Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.

Sursa
cristianstavriu

Despre milostenie

Milostenia este un leac împotriva tristeţii pe care o aduce în suflet patima iubirii de bani şi avuţie. Ea ne vindecă de răutatea pe care lăcomia o aduce în relaţia noastră cu aproapele. Practicată cu smerenie, milostenia ne conduce la preţuirea semenilor.
Sfântul Ioan Gură de Aur socoteşte că milostenia e o bună însoţitoare a pocăinţei, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede şi deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea şi sporeşte iubirea. Toate aceste elemente formează un model de post desăvârşit, de care am face bine să ne desăvârşim. Să fim mai buni, mai curaţi cu inima şi mai puţin făţarnici. Numai prin milostenie şi milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6, 2-4) AMIN.

CE INSEAMNA A DARUI

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:
- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”

Raiul se deschide prin semeni

Un tanar urcase o scara lunga de la pamant la cer si cand a ajuns acolo, a batut la usa Raiului. “Cine este acolo?”, a intrebat o voce de dincolo. “Eu”, raspunse tanarul cu voce tare, increzator in sine. “Cu cine esti?”, l-a intrebat din nou vocea dinlauntru. “Cu nimeni. Sunt singur. Deschideti-mi, va rog”.

“Imi pare foarte rau, nu-ti pot deschide pentru ca avem porunca sa nu deschidem celor ce vin aici singuri, fara sa aduca pe cineva cu ei, carora le-au salvat sufletele”. Si tanarul a trebuit sa coboare pe pamant, spre a implini cuvintele ingerului.

INGERUL PAZITOR

OMILII DUHOVNICESTI

"Doamne Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca sa inteleg si sa fac voia Ta"- Sf. Ioan Gura de Aur
"Este nevoie sa urcam pe Tabor.Dar trebuie sa va reamintesc ca drumul spre Tabor este unul: Golgota. Deci, daca vrei sa traiesti cu Dumnezeu, pregateste-te sa suferi mahniri."- Staretul Varsanufie- Omilii duhovnicesti

CEL CE CREDE..

Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

TREI GRADE - Bine, mai bine, şi mai bine

E bine să te gândeşti la lucrul Domnului,
Mai bine să spui şi să îndemni pe alţii,
Dar şi mai bine să şi lucrezi tu pentru Domnul.

E bine să te uiţi la alţii,
Mai bine e să te uiţi la tine,
Dar şi mai bine e să te uiţi numai la Hristos.

E bine să ştii Biblia.
Mai bine să o propovăduieşti,
Dar şi mai bine s-o împlineşti!

E bine să ştii despre iad,
Mai bine să fereşti pe alţii de iad,
Dar şi mai bine e ca tu să nu cazi în iad.

E bine să şti despre Hristos,
Mai bine să-L vesteşti şi la alţii,
Dar şi mai bine să-L ai în inimă.

E bine să cunoşti lumina
Mai bine e să luminezi,
Dar şi mai bine e să trăieşti în lumină.

E bine când faci un pas către Hristos,
Mai bine este să-L urmezi,
dar şi mai bine e să trăieşti cu El!

DE LA LUME ADUNATE SI IARASI LA E LALUME DATE

Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni în rânduiala de la Liturghia Sfântului Iacob şi în Liturghia Sfântului Marcu, iar mai târziu şi în liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, unde avem şi formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la cădire.

Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul Sfintei Liturghii, ci şi la alte sfinte slujbe şi manifestări de cult, ca: procesiuni,înmormântări şi altele.

Obligaţia tămâierii o aveau diaconii; de aceea Sf. Arhidiacon Ştefan este zugrăvit de obicei cu o cădelniţă în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, îmbălsămând aerul şi alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al rugăciunilor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi pruncului Iisus de către magi: aur, smirnă şi tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.

Tămâierea are două înţelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor (Apocalipsa 5, 8). Acelaşi înţeles îl au şi cuvintele Psalmistului, care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" (Ps. 140, 2). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa (căţuia sau tămâierul), în care se pune tămâia.
RUGĂCIUNEA TĂMÂIERII

"Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

2 ianuarie: Sf.Silvestru, Episcopul Romei; Sf.Nou Mc. Gheorghe; Cuvioasa Teodota

Sfaturi înţelepte Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial... Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune... Decât ceartă mai bine pagubă... Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic... Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea... În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu... Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri... Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit... Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. [Acestea vin pentru] Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia... Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.. Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem... Părintele Arsenie Boca

Dragi copii luati aminte

Darul imediat

Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciune, alteori, nu. Depinde de cât ceri, cum ceri, ce ceri şi pentru ce ceri; dacă ceri pe cele bune sau pe cele rele.... Iată o întâmplare relevantă. Într-o biserică goală doi oameni se rugau cu voce tare la Dumnezeu să le dea bani pentru nevoile lor. Unul se ruga astfel: Doamne dă-mi şi mie câţiva lei ca să-mi iau o pâine şi câţiva cartofi! Altul se ruga aşa: Doamne dă-mi şi mie o sută de milioane să încep o afacere grozavă! Primul continuă: Doamne dă-mi şi mie câţiva lei... Celălalt, enervat, scoase din buzunar câţiva lei... îi dă săracului şi-i spune: Na, tine câţiva lei şi nu mai face gălăgie; lasă-l pe Dumnezeu să se concentreze pe problemă mea! Săracul a mulţumit lui Dumnezeu şi celui care l-a miluit şi a plecat liniştit, pentru că a obţinut ceea ce a cerut. Celălalt, probabil, se mai roagă şi acum… De aici se vede cine a fost ascultat mai repede de Sus.

Domnul Iisus imbratisat cu caldura de un orfan!

Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului… Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea…

Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.

Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!

Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle.

Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle.

De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!

… Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El.

Şi L-am întrebat: <> Şi Iisus mi-a răspuns: ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.>

Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.

Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii.

Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…

(Material furnizat de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, din Washington D.C.)