Bogaţii n-au linişte, n-au timp liber, nu se bucură de razele soarelui, de mirosul ierbii, de ciripitul păsărelelor dimineaţa… de zâmbetul unui copil.
E greu să fii bogat pentru că ai prea multe opţiuni şi trebuie mereu să alegi, cauţi mereu ce-i mai bun, vrei mereu să fii mai presus ca ceilalţi, eşti mereu în concurenţă “indirectă” cu aproapele tău mai mult sau mai puţin bogat ca tine.
Bogaţii cumpără, vând, investesc, administrează, conduc oameni, fac afaceri şi averea lor le dă impresia că raiul poate fi şi pe pământ. Aici poţi să ai de toate: casă, maşină, piscină, bijuterii, mâncăruri, băuturi, excursii şi multe altele… Dar Mântuitorul Hristos le atrage atenţie celor ce au bogaţii, aşa cum îi zicea bogatului din Evanghelie, pregătit să-şi bucure sufletul în toate averile pe care le adunase:
Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Omul adună totul în el. Toate experienţele, întâmplările şi sentimentele pe care le avem de-alungul vieţii ne schimbă personalitatea şi astfel adunăm totul în suflet, în inima şi în mintea noastră. Toate studiile, toate întâlinirile şi relaţiile noastre ne-au marcat felul de a fi şi asta se vede în comportamentul nostru.
Cine adună comori aici pe pământ nu ia nimic când pleacă dincolo. Alexandru Macedon, unul dintre cei mai mari şi mai puternici împăraţi ai lumii, când eră să moară, a poruncit să i se facă două găuri în sicriu pe undă să-şi scoată mâinile ca să arate tuturor că pleacă în lumea cealaltă cu mâinile goale, fără nimic, deşi avea un imperiu întins pe mii de kilometri.
Dar cine se îmbogăţeşte în Dumnezeu? De fapt, cum poţi să te îmbogăţeşti în Dumnezeu?
Eu m-am îmbogăţit cu felul de a fi a soţiei mele a ficei mele, stând aşa mult timp lângă ele, m-au schimbat. Ea mă ştie mai bine ca mama, mă simte doar dintr-un cuvânt, mă iubeşte şi mă sprijină mult.
Aşa e şi cu Dumnezeu, pe parcurs apare o relaţia personală între El şi tine. Vorbind mereu cu El şi cerându-i mai tot timpul ajutorul atunci începi să-L cunoşti pe Dumnezeu, atunci vezi cum îţi răspunde la cererile tale şi ce planuri are cu tine. Stând mai mereu pe lângă El, în Biserică şi oriunde mergi, începi să gândeşti ca El şi să te raportezi la alţii cum S-a raportat El la tine. Uşor uşor începi să-L imiţi pe Dumnezeu.
Pe zi ce trece Îl simţi mai prezent şi prezenţa Lui e mai bogată în viaţa ta. Sufletul tău îl simte mai real pe Dumnezeu aşa cum spune şi David: “Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.”
Când te îmbogăţeşti în Dumnezeu îl vezi mai bine pe Dumnezeu!
Cine are harul lui Dumnezeu în inimă nu duce lipsă de nimic, ci dimpotrivă e dispus să ofere din ce în ce mai mult.
sursa [lumina faptelor bune]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu